Meteo

Cît de mult s-au iubit EL si EA...
Copacul şi Frunza.
Toamna, ca o regină in negru
Suflă uşor destinul funebru,
Dar...

Tăcuţi… El! Şi Ea cade.
lubirea, ca iarna, o roade,
Se topeşte încet, şi o-ndoaie
O primăvăratecă ploaie
Dar...

Cu braţele-i mult ridicate spre cer,
Rătacind, iubeşte in felu-i stingher
In timp ce ea , descompusă şi tristă
Il adoră, se-ntreabă dacă există
Hrănindu-i rădăcinile...

Matematica

Hai să fim noi doi!
Cu tine trei.
Şi ia-te pe tine să ramîn cu mine!
Produsul dintre el şi ea?!
E trei din noi. Doi.

Dacă pleacă murim!
Unu.
El, cu noi trăieşte prin tine!
Şi-atunci murim,
Murim instantaneu
E obicei! Aşa se moare!
Sau... de tradiţie.

Zero îi dă valoare lui unu.
Da! Vrei nu vrei.
Aşa isi depăşeşte unu...
Coloana vertebrală...
Pană la unşpe’ e...
E... zece. Înapoi,
Înapoi la mine!
Eşti unul.

Unu’ !

Drumul - Daniel Tudor

Prin lanuri de stele
Intrat-am cu coasa
Să simt cui, de ce
Şi de cine îi pasa

Iar calul rănit,
Cu o aripă frînta
Imi necheaza ceva,
Despre-o altfel de nuntă

Numai popa aşteaptă
Inecat în Iubire,
Cu ceasul în mînă
Şi crucea pe-aproape

Să ne ţinem de mînă
Intr-un fel de secundă
Să ne-ngroape uşor
Cu un pumn de ţărîna

Prin lanuri de stele
Plecat-am cu coasa
Să-l tund şi pe mire
Să tund şi mireasa

Dar Steaua Polară şi rece
Luminînd la răscruce
Imi şuieră-n nerv,
Imi pune-o cocoaşa
Să simt cui, de ce
Şi de cine îi pasă.

Vecinii - Daniel Tudor

Stau la etajul trei, vrei nu vrei.
Mă-ntreb de e bine.
Stau la etajul trei.
Sigur mai sunt cîţiva
Ca mine.

Aici stau, atît am putut.
Să-mi iau.
Cei de la şapte mă-njură.
Ei urcă mai mult cu liftul.
Eu pe scări.

E o notă proastă muzicală.
Asta e... unii urcă, alţii coboară.
Eu la trei, ei la şapte sau la...
Un nivel de una sută.
Am mai inventat ceva, apa caldă.

Ascensorul, vertical se opreste
Intre nivele
Cît a-i zice peşte.
Eu tot pe scari merg.
Mi-ar fi greu cu liftul.

Toţi se-ntrebă de ce?!
Unii la trei, alţii la şapte.
Cei de la patru se uită.
Văd gradina, dar şi pe cei
De la unu’


Ei, aici e problema! Unu'!
Numai ca iubirea naşte doi.
Monştri, vecini, prieteni,ei.
lubirea inventată intre nivele.
Intre o sută şi o sută. Unu.

Dar noi stăm la şapte nivele,
Alţii la trei, alţii la patru
Dimineaţa ne facem cafeaua
Intre nivele, bineînţeles!
Căci parterul e simplu.

Doar parterul te face sa crezi !
Că urci.
Pe scări sau cu liftul.
Şedinta de bloc.
Nu, nu mai suport!

Se opreste curentul, o pană.
E o barză de iarna.
Ţi-e frică de cutremur,
Ţi-e frică de a fi, de ei!
A da sau a nu da.

Şedintă de bloc.
A căzut ceva printre noi?!
De ce-ntrebaţi? Intreabă cineva.
Ea era, lumanarea stinsă.
“Bine că n-a fost cutremur!”

Vecinul de la cinci mă deranjează
Tropăie. tropăie, tropăie!
Il reclam sigur celui de la patru.
Nu-i vina mea ca se-aude.
Eu...

Cel de la unu’ aude fîlfîitul
Berzei de la şapte. I-e sete!
Intre timp vrabia zboară…
Parterul are gradină.
Cocoşul suspină.

Toţi, dar absolut toţi se-ntrebă:
“Ce-a fost?!”
Oho, nimic altceva decît blocul.
Ar spune vecinii,
Nu?!