Vecinii - Daniel Tudor

Stau la etajul trei, vrei nu vrei.
Mă-ntreb de e bine.
Stau la etajul trei.
Sigur mai sunt cîţiva
Ca mine.

Aici stau, atît am putut.
Să-mi iau.
Cei de la şapte mă-njură.
Ei urcă mai mult cu liftul.
Eu pe scări.

E o notă proastă muzicală.
Asta e... unii urcă, alţii coboară.
Eu la trei, ei la şapte sau la...
Un nivel de una sută.
Am mai inventat ceva, apa caldă.

Ascensorul, vertical se opreste
Intre nivele
Cît a-i zice peşte.
Eu tot pe scari merg.
Mi-ar fi greu cu liftul.

Toţi se-ntrebă de ce?!
Unii la trei, alţii la şapte.
Cei de la patru se uită.
Văd gradina, dar şi pe cei
De la unu’


Ei, aici e problema! Unu'!
Numai ca iubirea naşte doi.
Monştri, vecini, prieteni,ei.
lubirea inventată intre nivele.
Intre o sută şi o sută. Unu.

Dar noi stăm la şapte nivele,
Alţii la trei, alţii la patru
Dimineaţa ne facem cafeaua
Intre nivele, bineînţeles!
Căci parterul e simplu.

Doar parterul te face sa crezi !
Că urci.
Pe scări sau cu liftul.
Şedinta de bloc.
Nu, nu mai suport!

Se opreste curentul, o pană.
E o barză de iarna.
Ţi-e frică de cutremur,
Ţi-e frică de a fi, de ei!
A da sau a nu da.

Şedintă de bloc.
A căzut ceva printre noi?!
De ce-ntrebaţi? Intreabă cineva.
Ea era, lumanarea stinsă.
“Bine că n-a fost cutremur!”

Vecinul de la cinci mă deranjează
Tropăie. tropăie, tropăie!
Il reclam sigur celui de la patru.
Nu-i vina mea ca se-aude.
Eu...

Cel de la unu’ aude fîlfîitul
Berzei de la şapte. I-e sete!
Intre timp vrabia zboară…
Parterul are gradină.
Cocoşul suspină.

Toţi, dar absolut toţi se-ntrebă:
“Ce-a fost?!”
Oho, nimic altceva decît blocul.
Ar spune vecinii,
Nu?!